What’s something you used to worry about but don’t anymore?

I used to fear tomorrow — what I would eat, what I would wear, what my life would look like years from now. That worry gnawed at me unnoticed, and the more I dwelt on it, the more it grew, like a shadow lengthening toward sunset.

Now I no longer fear tomorrow, for I have understood that tomorrow’s trouble is sufficient unto itself (Matthew 6:34), and He who feeds the birds of the sky will not abandon me, who was made in His image. I have not escaped worry because my life became settled — but because I learned to place the beginning of each day into the hands of Him who holds all days. For man does not find peace when he sees the future, but when he sees God in today.

---

Ro

Odinioară mă temeam de ziua de mâine — de ce voi mânca, de ce voi purta, de cum va arăta viața mea peste ani. Această grijă mă rodea pe nesimțite, și cu cât mă gândeam mai mult la ea, cu atât creștea, ca o umbră care se lungește spre asfințit.

Acum nu mă mai tem de ziua de mâine, căci am înțeles că grija de ziua de mâine e ei înșiși deajuns (Matei 6:34), iar Cel ce hrănește păsările cerului nu mă va lăsa pe mine, cel făcut după chipul Său, fără de purtare de grijă. Nu am scăpat de grijă pentru că viața mea s-a așezat — ci pentru că am învățat să pun începutul zilei în mâna Celui ce ține toate zilele. Căci omul nu se liniștește când vede viitorul, ci când Îl vede pe Dumnezeu în ziua de azi.