What’s a place you visited that felt like home?
No address. I have only felt at home when the heart made room for Christ — the Guest who, once received, does not leave. On earth we are travelers and strangers (Heb 11:13), and the city that endures is not to be found here (Heb 13:14). The prodigal son did not return to a house, but to his father’s face (Luke 15:20) — and only there did he understand what „home” means. Perhaps that is why this place is called the Wilderness of the Heart: not because it lies desolate, but because, emptied of self, it can receive Christ, the One who fills every wilderness.
RO
Nicio adresă. M-am simțit acasă doar atunci când inima a găsit loc pentru Hristos — Oaspetele Care, odată primit, nu mai pleacă. Pe pământ suntem călători și străini (Evrei 11:13), iar cetatea care rămâne n-o vom afla aici (Evrei 13:14). Fiul risipitor nu s-a întors la o casă, ci la fața tatălui (Luca 15:20) — și abia acolo a înțeles ce înseamnă „acasă”. Poate de-aceea locul acesta se numește Pustia Inimii: nu pentru că e pustiit, ci pentru că, golit de sine, poate primi pe Hristos, Cel ce umple orice pustie.
