What are five simple exercises to do at home?

We ask what we can do at home. Perhaps the house we think about least is the one we live in most: the soul. These five exercises are not five tips but five steps of the same staircase, each making the next possible.

1. A time without the phone. Without a screen, you hear your own thoughts again and see the person beside you. This is how the windows open.
2. A time without games, on screens or with people. Without masks or calculations, you are left alone with yourself. This is how room is made in the house.
3. Without offending, even when we are offended. Whatever happens, and whoever strikes us with a word, we do not answer with an insult. Whoever has grown quiet can choose their words, and a chosen word does not wound, even when the one speaking has been wounded. This is how the walls go up: a wall that does not give way at the first blow keeps the house standing.
4. Without judging, even when we are judged. Even if someone has declared us guilty, we do not hand the sentence back. Whoever does not wound begins to see that they don’t know anyone’s story, and stops rushing to a verdict, even toward the one who rushed to theirs. This is how the door that welcomes is made: a door that stays open even to the one who judged us.
5. One day a week to forgive everyone, however much they have wronged us. You don’t arrive here at once, only after passing through the other four. Forgiveness is the roof: without it, the house stays open to every storm.

The house is the soul, and the five exercises are not done apart. Forgiveness without stillness stays a word. Stillness without forgiveness stays cold. Together they make a house one can live in.

---

1. Un timp fără telefon. Fără ecran, îți auzi din nou gândurile și îl vezi pe cel de lângă tine. Așa se deschid ferestrele.
2. Un timp fără jocuri, nici pe ecran, nici cu oamenii. Fără mască și fără socoteli, rămâi tu cu tine. Așa se face loc în casă.
3. Fără a jigni, nici când suntem jigniți. Orice s-ar întâmpla și oricine ne-ar lovi cu vorba, nu răspundem cu jignire. Cine s-a liniștit poate alege cuvântul, iar cuvântul ales nu rănește, chiar și atunci când el a fost rănit. Așa se ridică pereții: un perete care nu cedează la prima lovitură ține casa în picioare.
4. Fără a judeca, nici când suntem judecați. Chiar dacă altul ne-a hotărât vinovați, nu întoarcem sentința. Cine nu rănește începe să vadă că nu știe povestea nimănui și nu mai grăbește verdictul, nici măcar față de cel care l-a grăbit pe al lui. Așa se face ușa care primește: o ușă care rămâne deschisă și pentru cel care ne-a judecat.
5. O zi pe săptămână în care iertăm pe tot omul, oricât ne-ar fi greșit. Nu ajungi aici dintr-o dată, ci doar după ce ai trecut prin celelalte patru. Iertarea este acoperișul: fără el, casa rămâne deschisă oricărei furtuni.

Casa e sufletul, iar cele cinci exerciții nu se fac separat. Dacă te apuci de iertare fără liniște, ea rămâne vorbă. Dacă te liniștești fără să ierți, liniștea rămâne rece. Împreună fac o casă în care se poate locui.