What’s a chapter of your life you’d title „The Hard Years” — and what got you through it?
Capitolul vieții mele numit Anii Grei a fost vremea în care am mers înainte fără gust, fără putere și fără lumină proprie, dar nu am fost fără Dumnezeu, viața mea nu a fost niciodată în mine, a fost mereu în El. Ce m-a ținut? Nu voința, nu optimismul, nu planurile. Ci prezența Lui, uneori simțită, alteori doar crezută. O rugăciune scurtă spusă cu sinceritate, o tăcere în mijlocul zgomotului, o clipă în care am ridicat ochii spre cer. Acolo, în lucrurile mici, Dumnezeu mi-a ținut inima vie. Anii grei nu i-am trecut prin puterea mea, ci prin puterea Lui. De aceea spun: Anii Grei au fost grei, dar viața mea a fost în Dumnezeu și de aceea nu m-am prăbușit.
The Hard Years and the God who carried me
The chapter of my life I call The Hard Years was the time when I kept moving forward without strength, without clarity, without any light of my own, but I was not without God, my life was never in myself; it was always in Him. What carried me through? Not willpower, not optimism, not plans. It was His presence, sometimes felt, sometimes only believed. A short honest prayer, a moment of silence in the middle of noise, a single upward glance. In these small things, God kept my heart alive. I did not overcome the hard years through my own strength, but through His. That is why I say: The Hard Years were hard, but my life was in God and that is why I did not fall.
