Nu orice încercare vine ca să te doboare; multe vin ca să arate ce se află în inima ta.
Omul nerăbdător dorește ca totul să se schimbe îndată: oamenii, împrejurările și chiar lucrarea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu lucrează asemenea ploii care pătrunde încet în pământ. Ceea ce crește repede se usucă repede; ceea ce se maturizează în răbdare prinde rădăcini adânci.
Răbdarea nu este slăbiciune, ci puterea de a rămâne statornic atunci când sufletul este ispitit să fugă, să murmure sau să deznădăjduiască. Ea nu schimbă întotdeauna împrejurările, dar îl schimbă pe omul care le poartă.
Cel ce rabdă cu rugăciune începe să vadă că Dumnezeu nu întârzie niciodată, ci lucrează la vremea potrivită. Harul nu se grăbește, pentru că nici iubirea lui Dumnezeu nu este grăbită. El pregătește mai întâi inima, iar apoi deschide și ușile.
Nu cere doar să se sfârșească încercarea. Cere ca prin ea să se nască în tine pacea care nu depinde de împrejurări.
„Prin răbdarea voastră vă veți dobândi sufletele voastre.” (Luca 21:19)
