Omul lăuntric nu se naște prin împlinirea voii proprii, ci prin răstignirea ei împreună cu Hristos.
Cea mai grea luptă nu este cu lumea, nici cu împrejurările, ci cu omul cel vechi care dorește neîncetat să fie pe primul loc. El caută să aibă dreptate, să fie lăudat, să fie slujit și să-și împlinească voia, dar, atât timp cât acest om stăpânește inima, pacea rămâne departe.
Hristos ne cheamă pe o altă cale. El nu ne poruncește doar să purtăm crucea, ci să ne lepădăm de noi înșine. Această lepădare nu înseamnă dispreț față de propria persoană, ci renunțarea la egoism, la mândrie și la iubirea de sine care se împotrivesc iubirii lui Dumnezeu.
De fiecare dată când alegi iertarea în locul răzbunării, blândețea în locul mâniei, tăcerea în locul judecării și ascultarea în locul voii proprii, omul cel vechi pierde din putere, iar Hristos Se face tot mai văzut în tine.
Nu te teme să pierzi ceea ce te îndepărtează de Dumnezeu. Nimic din ceea ce moare pentru Hristos nu se pierde. Tot ceea ce este predat în mâinile Lui renaște curățit, luminat și plin de viață.
„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie.” (Luca 9:23)
