What are your top 10 travel destinations?
My ten destinations
I have no maps for them, no tickets, no passport. They are the ten resting-places of the inner man, which I seek not with my feet, but with my heart:
1. Silence — the country without noise, where God’s voice is heard only as a whisper.
2. The wilderness — not of sand, but of a heart emptied of self.
3. The tear — a heavy toll to cross, but comfort lies beyond it.
4. Humility — a low valley, yet from there the sky is seen best.
5. Forgiveness — the road back, toward the one I wounded or who wounded me.
6. Unceasing prayer — a hidden citadel, which you enter and never fully leave.
7. Today — the only country I truly possess, the rest being memory or hope.
8. The sick or weary body of my neighbor — a pilgrimage many avoid.
9. The grave — a border everyone crosses, but few look at in time.
10. The Resurrection — not a destination, but a Person — the goal toward which the other nine only point.
Someone may ask: but where have you actually traveled? I will answer: I have grown weary, like everyone, “toiling into the wind” — but the roads that matter aren’t measured in kilometers.
RO
Cele zece destinații ale mele
Nu am hărți pentru ele, nici bilete, nici pașaport. Sunt cele zece popasuri ale omului lăuntric, pe care le caut nu cu picioarele, ci cu inima:
1. Tăcerea — țara fără zgomot, unde glasul lui Dumnezeu se aude abia șoptit.
2. Pustia — nu cea de nisip, ci cea a inimii golite de sine.
3. Lacrima — vamă grea de trecut, dar dincolo de ea e mângâierea.
4. Smerenia — vale joasă, dar de acolo se vede cel mai bine cerul.
5. Iertarea — drum întors, spre cel pe care l-am rănit sau m-a rănit.
6. Rugăciunea neîncetată — cetate ascunsă, unde intri fără să ieși vreodată de tot.
7. Ziua de azi — singura țară pe care o am cu adevărat, restul fiind amintire sau nădejde.
8. Trupul bolnav sau ostenit al aproapelui — pelerinaj pe care mulți îl ocolesc.
9. Mormântul — hotar pe care îl trec toți, dar puțini îl privesc din vreme.
10. Învierea — nu destinație, ci Persoană — ținta către care toate celelalte nouă doar arată.
Poate cineva mă va întreba: dar de călătorit unde ai fost? Voi răspunde: am fost ostenit, ca toți, „ostenind în vânt” — dar drumurile care contează nu se măsoară în kilometri.
