Înțeleptul: O, lume, mai doresc să te întreb: ce le dăruiești acelor care te slujesc așa cum îți place?
Bogăția este cauza multor rele
Lumea: Orice vor dori.
Înțeleptul (ispitind): Eu doresc bogăție.
Crescând bogăția, sporește lăcomia, iar din lăcomie se naște invidia
Lumea: În peretele casei tale, zidit de străbunicul tău, a ascuns el o comoară nemăsurată. Mâine cel mai devreme sau poimâine peretele se va surpa, și vei găsi acolo comoara pe care a zidit-o strămoșul tău, mai mare decât ai râvnit; iată dar că te-am îmbogățit.
Înțeleptul: O, lume, eu doresc însă și mai mult: vreau să devin vestit și cu nume mare.
Invidia este fratricidă
Lumea: Fratele sau prietenul tău, având multă avere, trăiește și o duce foarte bine. Nu e însă bine ca el să fie egal cu tine și de aceeași măsură. Cu bogăția pe care ai găsit-o în zidul străbunicului caută deci să faci în așa fel încât să-l ucizi și, omorându-l, să iei și averea lui. Iată cum vei deveni mai bogat, mai vestit și mai lăudat decât toți.
Lacomul vrea ca toți să fie săraci
Înțeleptul: O, lume, dar eu doresc și proprietăți și moșteniri, adică sate, ogoare și vii, ca să mă întăresc mai mult și să dobândesc un nume și mai slăvit.
Lumea: Iată, eu ți-am dat bogăție multă; du-te deci la cei care din cauza sărăciei își vând proprietățile și satele și, găsindu-se la mare strâmtoare, le vei cumpăra toate la un preț mic. În felul acesta iată că vei ajunge om cu moșii și cu ogoare.
Înțeleptul nu cere bogăție pentru că ar dori-o cu adevărat — Cantemir ne spune limpede: „ispitind”. El întinde o cursă Lumii, ca s-o vadă dându-și pe față chipul adevărat, la fel cum Sfinții Părinți, în lucrarea lor asupra gândurilor, obișnuiau să urmărească un gând rău până la capătul lui, ca să vadă unde duce, nu ca să-l îmbrățișeze. Și Lumea, neștiind să se ascundă de la sine, cade drept în capcană: la prima cerere dă un dar aparent nevinovat — o comoară găsită, nu furată. Dar fiecare treaptă următoare descoperă tot mai clar sămânța dinăuntrul darului dintâi.
Aceasta este chiar învățătura pe care Evagrie Ponticul și, după el, Sfântul Ioan Casian au așezat-o la temelia întregii lor teologii a patimilor: iubirea de arginți (filargyria) nu rămâne niciodată singură. Ea naște slavă deșartă — dorința „să devii vestit și cu nume mare” — iar slava deșartă, hrănită mai departe, naște invidia față de cel ce ar putea sta alături de tine, egal la măsură. Textul lui Cantemir developește această genealogie a patimilor cu o luciditate aproape clinică: bogăția → lăcomia → invidia → uciderea. Nu este o listă întâmplătoare, ci o scară care coboară, treaptă cu treaptă, spre iad.
Iar vârful acestei coborâri este chiar cel dintâi omor din istoria neamului omenesc: uciderea lui Abel de către Cain, tocmai din pizmă că jertfa fratelui său fusese primită mai bine (Facerea 4:3-8). Sfântul Apostol Iacov numește limpede rădăcina unor asemenea fapte: „Poftiți și nu aveți; ucideți și pizmuiți și nu puteți dobândi” (Iacov 4:2). Lumea din Divan nu inventează nimic nou — ea repetă vrăjmășia dintâi, doar cu alte cuvinte: „nu e bine ca el să fie egal cu tine.”
Ultima treaptă e poate cea mai actuală dintre toate: lăcomia care dorește sărăcia altora ca preț al propriei îmbogățiri. „Du-te la cei care din cauza sărăciei își vând proprietățile… și le vei cumpăra la preț mic” — Lumea propune limpede ca strâmtorarea aproapelui să devină prilej de câștig. Sfântul Vasile cel Mare, în Omiliile către cei bogați, mustră exact acest duh: cel ce se bucură de nenorocirea altuia pentru propriul folos nu mai are milă, ci a făcut din foamea fratelui negoțul lui. Iar Sfântul Isaac Sirul spune că omul milostiv nu poate răbda să vadă vreo făptură în suferință, cu atât mai puțin să se folosească de ea.
Cantemir nu ne arată aici o poveste despre un om rău, ci despre logica internă a oricărei patimi lăsate să crească nestânjenită: dat fiind un prim pas — dorința de avere — restul urmează aproape de la sine, până la sânge. Iar Înțeleptul, ispitind, nu cade — el doar arată, pentru cititor, unde duce fiecare treaptă a acestei scări, ca să nu mai fie nimeni ispitit s-o urce.
