Fiecare seară este o aducere aminte că viața aceasta trece și că fiecare zi ne apropie de întâlnirea cu Dumnezeu.
Nu încheia ziua doar cu oboseala trupului, ci și cu cercetarea inimii — și nu te aștepta ca ea să fie ușoară. Mintea fuge tocmai seara de propria ei lumină: găsește scuze, amână, sau se mulțumește cu o privire grăbită peste zi, ca să nu vadă ce nu vrea să vadă. Avva Dorotei numea aceasta „a nu tăia voia” — și cercetarea inimii e ea însăși o tăiere de voie, nu o formalitate. Întreabă-te cu adevărat, nu doar din obișnuință: unde L-am urmat astăzi pe Hristos și unde m-am urmat pe mine însumi? Sunt seri în care răspunsul e sărac, în care nu găsești nimic bun de mulțumit, ci doar rușine. Și tocmai acolo, nu în seara ușoară, se dă lupta adevărată: pentru bine, mulțumește-I lui Dumnezeu; pentru rău, pocăiește-te fără deznădejde — nu ca pe un calcul care se închide, ci ca pe o rană pe care o arăți, nu o ascunzi.
Nu lua cu tine în noapte mânia, judecata sau grijile pe care nu le poți purta. Sfântul Pavel nu spune „nu te mânia”, ci „soarele să nu apună peste mânia voastră” (Efeseni 4:26) — știe că mânia vine, cere doar să nu o duci mai departe de o zi. Lasă-le înaintea Domnului, chiar dacă mâna ta se întoarce după ele în somn. Somnul este și el un exercițiu al încredințării: închizi ochii fără să-ți poți păzi singur viața, iar Dumnezeu rămâne de veghe.
Dacă ai greșit, cere iertare. Dacă ai fost binecuvântat, mulțumește. Dacă ai fost încercat, încredințează-I lui Dumnezeu și ziua aceasta, chiar și pe cea în care nu ai avut ce mărturisi bun. Nicio zi trăită cu Hristos nu este pierdută, chiar dacă a fost plină de lupte — mai ales dacă a fost plină de lupte.
Trăiește fiecare zi astfel încât, atunci când va veni ultima seară a vieții tale, să nu-ți fie teamă să o încredințezi în mâinile Domnului. Cel care învață să-și așeze fiecare zi înaintea lui Dumnezeu, cu tot ce a fost greu în ea, va putea, la vremea rânduită, să-I încredințeze cu pace întreaga sa viață.
„În pace mă voi culca și voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai așezat.” (Psalmul 4:8 LXX)
