Lumea este maica răutății și gazda tâlharilor
Înțeleptul: O, cum și în ce chip mi te arăți că mă iubești și cum te dovedești tu singură (după greșita-ți socoteală) că ai fi vrednică de iubire, cînd fiecărui om i se întîmplă să știe și să cunoască, într-adevăr, că prietenia ta seamănă cu acei tâlhari numiți latinește philetes latrones, adică „tâlhari cu chip de prieteni”, care ies în calea drumețului și îl întîmpină cu vorbe dulci, ca și cum ar fi oameni buni, și se fac tovarăși de drum cu el, căutînd însă prilej, dacă le vine la îndemînă, să-l omoare și să-l piardă pe acel biet călător, căruia nici prin cap nu-i trece și își vede de drum fără să se ferească de ei cîtuși de puțin. Și așa, la timpul și locul potrivit, îl dau pieirii și morții pe nenorocitul acela ca pe un miel nevinovat, făcînd fără milă vărsare de sînge. Și totuși tâlharii aceia sînt mai buni decît tine, și tu ești mai rea decît ei, pentru că ei ucid trupul, iar tu sufletul.
Lumea este mai rea decît tâlharii, pentru că tâlharii ucid trupul, iar lumea sufletul
Lumea: Oh, vai mie, cum poți să mă compari cu tâlharii, cu ucigașii și cu oamenii cei răi? Atunci cum să nu te asemui și eu cu nebunii și cu cei fără de minte? Hai, judecă, oare ca hoții mă port eu? Căci tâlharii caută să-i ia omului tot ce are și să-l despoaie, pe cînd eu nu fac așa ceva, ci pe cei care locuiesc în mine îi umplu de toate din plin și mă străduiesc să nu le lipsească nimic.
Cuvântul latinesc pe care Înțeleptul îl aduce ca mărturie — philetes latrones, „tâlhari cu chip de prieteni” — numește exact mecanismul prin care lumea lucrează: nu atacă din față, ci se alătură drumețului ca tovarăș de drum, câștigându-i încrederea tocmai ca să-l poată lovi nepăzit. E același portret pe care Sfântul Apostol Pavel îl face vrăjmașului: „însuși satana se preface în înger de lumină” (2 Cor. 11:14). Tâlharul de pe drum se dă de gol prin armă; tâlharul lumii se ascunde tocmai în vorba dulce și în însoțire — de aceea e mai greu de recunoscut, și de aceea Înțeleptul îl socotește mai primejdios.
Judecata Înțeleptului nu e o exagerare retorică, ci urmează cu strictețe cuvântul Mântuitorului: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheenă” (Mt. 10:28). Tâlharul de pe drum ia viața cea trecătoare, dar lasă sufletul liber să meargă la judecată curat de fapta lui; lumea, dimpotrivă, nu varsă sânge, ci varsă otravă în voință, în minte, în dorință — și omul moare fără să știe măcar că a fost lovit. Sfântul Isaac Sirul numește acest fel de moarte „somnul sufletului”: mai cumplit decât moartea trupului, pentru că cel adormit așa se crede viu.
Domnul Însuși folosește chipul tâlharului pentru a deosebi glasul care mântuiește de cel care fură: „Tâlharul nu vine decât ca să fure şi să junghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (In. 10:10). Iată de ce apărarea Lumii — că nu ia nimic, ci dimpotrivă umple din belșug pe cei ce locuiesc în ea — nu răstoarnă judecata Înțeleptului, ci o confirmă: tâlharul care umple mâna și golește sufletul e mai viclean decât cel care golește amândouă deodată. Pilda bogatului nesocotit arată tocmai acest belșug care devine cursă: „Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău” (Lc. 12:20). Belșugul lumii nu lipsește de nimic trupul, dar lasă sufletul flămând de Dumnezeu, fără ca omul să bage de seamă lipsa până în ceasul din urmă.
Sfântul Ioan Gură de Aur atrage atenția că flatarea e mai primejdioasă decât vrăjmășia pe față, tocmai pentru că cel flatat nu se apără; iar Avva Dorotei al Gazei învață că deosebirea duhurilor cere tocmai vigilența pe care Lumea o numește aici „minte îngustă” — semn sigur, spune el, că cel viclean se supără cel mai tare atunci când e recunoscut. Cel treaz nu se lasă amăgit de faptul că tâlharul umblă neînarmat și vorbește frumos: Sfântul Apostol Petru cere aceeași priveghere ca împotriva unui leu care răcnește, „căutând pe cine să înghită” (1 Pt. 5:8) — chiar și atunci, mai ales atunci, când vine îmbrăcat în chip de prieten.
