Un frate a venit la un bătrân și i-a zis: „Părinte, nu pot să-mi țin mintea la rugăciune. Mă ia gândul peste tot.”

Bătrânul i-a zis: „Stai în chilie și numără de câte ori ți-a umblat mintea în vremea rugăciunii.”

După o vreme, fratele s-a întors: „Părinte, am numărat până la patruzeci și două, apoi m-am pierdut cu numărătoarea.”

Bătrânul a zis: „Vezi musca aceea? De când stăm de vorbă, a stat pe masă, pe pâine, pe nasul tău și acum e pe sfânta icoană. Nu i-a poruncit nimeni nimic și tot a ajuns peste tot. Așa e și mintea ta. Dar musca măcar nu se întristează că a zburat.”

Fratele a zis: „Și ce să fac, părinte?”

Iar bătrânul: „Nu o goni cu mânie și nu te lua după ea. Când te prinzi că a plecat, adu-o înapoi cu blândețe. Și dacă tot nu stă, să știi că te rogi mai mult decât crezi, căci ți-ai amintit de Dumnezeu de patruzeci și două de ori.”