Să-L silim pe Hristos să rămână cu noi

Hristos Se bucură când Îl silim să rămână cu noi (Lc. 24:29). De vreme ce a apus de la noi lumina virtuții, să-L înduplecăm, asemenea lui Cleopa, să rămână cu noi, și poposind dimpreună cu micimea și cu smerenia noastră, să frângă dumnezeiasca pâine și să o dea spre împărtășire sufletului nostru. Căci nu există nimic mai constrângător decât rugăciunea care sileşte de multe ori chiar și timpul să se schimbe. Și întrucât rugăciunea este atotputernică și nebiruită, diavolul poartă de grijă să ne împiedice prin ispite foarte neplăcute și împovărătoare, pentru ca, nefolosindu-ne în nici un fel, să neglijăm această armă atât de folositoare și mântuitoare a rugăciunii celei în Hristos.