Frământarea omului de azi, atenția risipită, reflexul de a verifica telefonul, mintea care sare din lucru în lucru.
Omul lăuntric nu se risipește în marile căderi, ci în micile neatenții pe care le numește „nimicuri”.
Când inima se obișnuiește cu împrăștierea, nu mai vede nici ce o rănește, nici ce o vindecă.
Trezvia începe cu un singur lucru, să vezi unde ești, înainte să alergi spre unde crezi că trebuie să fii.
Intrebare launtrica:
Ce „nimic” ți-a furat atenția în ultimele ore și ce a rămas din tine după aceea?
