De ce îți dorești atât de multe și nesfârşite, și te ostenești în vânt, după cum spune Solomon (Eccl. 5:15)? Căci grija ta se arată a fi nechibzuită și fără de folos, pentru că frâiele lucrurilor sunt ținute de mâna lui Dumnezeu și pe toate le conduce și le poartă după cum voiește.
Iată-l pe cel ce aleargă de dimineață până seara după sporire și înălțare, socotind că prin muncă fără istov își va întemeia liniștea. Unul adună avere peste avere și case peste case; altul aleargă după chipul pe care îl arată lumii, măsurându-și valoarea după cei ce-l privesc și după lauda ce i se dă. Dar sufletul nu se odihnește nici în agonisire, nici în lauda oamenilor, ci numai în Cel ce nu se schimbă și nu trece.
Aşadar, în zadar agonisești multe și în zadar te ostenești să pari mai mult decât ești, căci nu știi pentru cine le aduni pe ele, după cum a spus David (Ps. 38:10). Vine o zi, și nu știi ceasul ei, în care toate cele agonisite, fie averi, fie renume, vor trece în uitare, iar tu vei sta gol înaintea Celui ce cântărește inimile, nu faptele arătate, ci cele ascunse.
Nu te teme, dar, să lași frâiele în mâna lui Dumnezeu, căci El poartă mai bine de grijă decât ai putea tu însuți. Caută mai întâi împărăția Lui și dreptatea Lui, și celelalte se vor adăuga ție. Atunci osteneala ta nu va mai fi în vânt, ci va rodi întru viața cea veșnică.
