Ai simțit bine, frate/soră întru Hristos, duhul acestei rătăciri, căci Duhul lui Dumnezeu dă dreaptă socoteală chiar și celui neînvățat în cărți, dacă inima lui rămâne trează. Ceea ce lumea de azi numește „horoscop” sau „compatibilitate zodiacală” — citirea zilnică a stelelor pentru a hotărî dragostea, prietenia, cariera, chiar și clipa potrivită pentru o hotărâre — nu este altceva decât vechea slujire a stelelor, osândită încă din Legea Veche, îmbrăcată acum în haina respectabilă a psihologiei populare și a „autocunoașterii”. Numele s-a schimbat, dar lucrarea dinăuntru a rămas aceeași, iar roadele ei stricăcioase se văd astăzi în cele mai gingașe zone ale vieții omului — relațiile și hotărârile de temelie ale existenței.
Cum lucrează de fapt această amăgire
Să nu ne oprim la o simplă osândire, ci să arătăm limpede chipul acestei rătăciri, ca cel neștiutor s-o recunoască atunci când o va întâlni.
Astrologia de azi se strecoară nu prin frică, ci prin joacă aparent nevinovată: „ce zodie ești?”, „suntem compatibili?”, „ce zice horoscopul azi?” — întrebări rostite adesea în râs, dar care, treptat, capătă greutate de lege nescrisă. Tinerii ajung să respingă o legătură bună doar pentru că „zodiile nu se potrivesc”, sau să rămână într-o legătură vătămătoare pentru că astrologul a zis că „e karma lor” să se întâlnească. Se aleg zile pentru nuntă, pentru începerea unei afaceri, pentru o mutare, nu după rugăciune și sfat înțelept, ci după poziția planetelor. Firea omului însuși e închisă în douăsprezece cutii — „ești Leu, deci ești mândru”, „ești Pești, deci ești visător” — și omul ajunge, fără să bage de seamă, să-și explice patimile nu prin luptă și pocăință, ci prin naștere sub o stea anume, ca și cum ar fi scutit de răspundere pentru firea lui căzută.
Cel mai amar rod al acestei rătăciri se vede tocmai acolo unde Domnul a rânduit libertatea cea mai mare a omului: alegerea celui cu care își împletește viața, hotărârile care-i cern calea. Câți nu au lăsat o prietenie curată, o căsătorie binecuvântată, o hotărâre chibzuită, doar pentru că „stelele n-o arătau” sau „horoscopul zilei sfătuia altfel”? Astfel, în loc să crească în înțelepciune și în cunoașterea de sine prin luptă, rugăciune și sfatul celor apropiați, omul ajunge rob al unui calendar tipărit, care-i vorbește în fiecare zi cu glas de oracol, dar fără nicio răspundere pentru sufletul lui.
Întâia amăgire: citirea în stele a ceea ce Dumnezeu a lăsat ascuns sau liber
Cartea Deuteronomului osândește limpede pe cel ce „stă la observarea vremurilor și la ghicire” (Deuteronom 18:10), iar Proorocul Isaia batjocorește pe cei ce se încred în „cei ce cercetează cerul, ce privesc la stele” (Isaia 47:13), arătând că aceștia nu vor putea izbăvi pe nimeni de cele ce vin. Stelele au fost făcute de Dumnezeu „spre semne, spre vremi, spre zile și spre ani” (Facerea 1:14) — adică spre rânduiala firească a lumii, nu spre a hotărî soarta sau firea sufletului omenesc, care e chip al lui Dumnezeu, nu robul unei materii cerești fără suflet și fără judecată.
A doua amăgire: lepădarea libertății pentru robia unui scris fără cuvânt
Omul a fost făcut liber, după chipul lui Dumnezeu, în stare să aleagă binele prin luptă și prin har, nu înscris dinainte într-o soartă pecetluită la naștere de poziția planetelor. Sfântul Ioan Damaschin, scriind împotriva astrologilor vremii lui, arată că a socoti firea și faptele omului drept roade ale stelelor înseamnă a nimici cu totul răspunderea lui morală — iar unde nu e răspundere, nu poate fi nici pocăință, nici virtute adevărată, ci doar o resemnare mincinoasă: „așa mi-e scris”.
A treia amăgire: relația clădită pe compatibilitate de stele, nu pe iubire și jertfă
Dragostea creștină nu se măsoară prin potrivirea a două zodii, ci se clădește prin răbdare, iertare și jertfă de sine îndelungată — „dragostea rabdă toate, crede toate, nădăjduiește toate, suferă toate” (1 Corinteni 13:7). Cel ce caută mai întâi în stele semnul unei potriviri caută, fără să știe, o cale mai lesnicioasă decât cea rânduită de Dumnezeu — vrea o garanție dinainte, nu o legătură clădită prin osteneală și prin har, zi de zi, între doi oameni liberi.
Ce ne rămâne
Celui ispitit de o asemenea deprindere nu-i trebuie multă vorbă, ci un pas simplu: să nu lase nicio hotărâre de temelie a vieții — o legătură, o căsătorie, o schimbare de drum — în seama unui horoscop citit dimineața, ci s-o cerceteze cu rugăciune, cu sfatul duhovnicului și al celor apropiați, cu judecată trează; să-și amintească faptul că firea lui nu e pecetluită de nicio stea, ci poate fi schimbată, prin har, din orice patimă spre orice virtute; să caute în ceruri nu mesajul zilei, ci slava lui Dumnezeu, Care „cheamă pe toate stelele pe nume” (Isaia 40:26) și le are pe toate sub stăpânirea Sa.
„Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu binele” (Romani 12:21) — iar cel ce-și lasă viața, dragostea și hotărârile în mâna stelelor mute, în loc să lupte cu răbdare și cu har pentru binele adevărat, acela a schimbat libertatea de fiu al lui Dumnezeu pe o robie veche, îmbrăcată azi în haina jocului nevinovat de pe telefon.
