Nu timpul îndelungat petrecut în rugăciune este cel mai greu, ci statornicia de a rămâne înaintea lui Dumnezeu cu o inimă trează.
Mintea omului aleargă ușor spre multe lucruri. Își aduce aminte de trecut, își închipuie viitorul și se risipește în griji fără sfârșit. Dar Dumnezeu Se află în clipa de acum. De aceea, sufletul care învață să rămână înaintea Lui descoperă că fiecare moment poate deveni un loc al întâlnirii cu harul.
Nu te tulbura dacă rugăciunea pare uneori uscată sau lipsită de mângâiere. Soarele nu încetează să lumineze doar pentru că norii îl ascund. Tot astfel, harul lui Dumnezeu lucrează adesea în taină, chiar și atunci când nu simți nimic.
Credincioșia nu înseamnă să ai mereu aceeași râvnă, ci să nu încetezi a veni înaintea Domnului. Cel ce bate neîncetat la ușa milei lui Dumnezeu va învăța că cea mai mare lucrare nu este să vorbească mult, ci să rămână cu smerenie în prezența Lui.
Nu căuta neobișnuitul în viața duhovnicească. Caută să fii prezent înaintea lui Dumnezeu în fiecare zi, iar El va face din obișnuit locul în care Se descoperă.
„Rămâneți în Mine și Eu în voi.” (Ioan 15:4)
dDoamne ajuta
ApreciazăApreciază