„Acum și cuvintele sunt devalorizate, unele noțiuni au alt sens.”
A fost o vreme când un cuvânt era o legătură — cine spunea „iubire” își asuma o cruce, cine spunea „adevăr” își asuma o luptă, cine spunea „prieten” își asuma o datorie. Astăzi aceleași cuvinte circulă ușoare, ca niște monede tocite de prea multă mână, folosite pentru orice și, tocmai de aceea, nemaisemnificând aproape nimic. Cuvântul n-a dispărut, dar și-a pierdut greutatea; sună la fel, dar cântărește altfel.
Sfinții Părinți știau că numele lucrurilor nu sunt convenții goale, ci ferestre spre firea lor adevărată. De aceea vorbeau cu atâta grijă despre virtuți, despre patimi, despre har — pentru că fiecare cuvânt bine folosit ținea mintea legată de realitate, iar fiecare cuvânt răstălmăcit rupea această legătură și lăsa mintea să rătăcească. Sfântul Maxim Mărturisitorul lupta uneori pentru un singur cuvânt de teologie, știind că schimbarea unei litere putea muta tot înțelesul credinței. Cuvintele, pentru Părinți, nu erau haine ale gândului — erau trupul lui.
Astăzi vedem limpede rodul devalorizării: „iubire” a ajuns să însemne plăcere, „libertate” a ajuns să însemne lipsă de orice legătură, „smerenie” a ajuns să sune ca slăbiciune, iar „păcat” a ajuns aproape un cuvânt de muzeu, scos rar și cu stânjeneală. Nu lucrurile s-au schimbat, ci hainele cuvintelor care le îmbracă au fost răsucite pe dos, până când oamenii nu mai recunosc ce e dedesubt. Iar când cuvintele mint despre realitate, mintea ajunsă să se hrănească din ele începe și ea să rătăcească.
Aceasta e o lucrare veche a amăgirii: nu se atacă direct lucrul bun, ci se schimbă numele lui, până se ajunge să fie numit rău ce e bine și bine ce e rău — exact avertismentul pe care îl da profetul Isaia. Nu ai nevoie să distrugi virtutea dacă poți doar să-i schimbi numele; oamenii vor continua s-o caute, dar sub numele greșit, și n-o vor mai găsi niciodată.
De aceea grija pentru cuvinte nu e un moft de cărturar, ci o luptă duhovnicească: cine vrea să păstreze adevărul trebuie mai întâi să păstreze limba curată, să numească lucrurile cu numele lor adevărat, chiar dacă lumea din jur le-a răstălmăcit demult. A restaura sensul unui cuvânt e primul pas spre a restaura realitatea pe care acel cuvânt o poartă.
