Nu începutul încununează viața duhovnicească, ci statornicia până la sfârșit.
Mulți încep cu râvnă, dar puțini învață taina răbdării. Entuziasmul poate aprinde sufletul pentru o vreme, însă numai dragostea statornică îl păstrează aproape de Dumnezeu. Harul nu caută o inimă care arde doar o clipă, ci una care rămâne credincioasă în toate anotimpurile vieții.
Vor veni zile în care rugăciunea va fi ușoară și zile în care fiecare cuvânt va părea o osteneală. Vor fi clipe de lumină și clipe de întuneric, de mângâiere și de uscăciune. Să nu-ți schimbi calea după schimbarea simțirilor. Soarele nu încetează să existe atunci când este ascuns de nori.
Omul lăuntric nu crește prin fapte mari făcute din când în când, ci prin credincioșia liniștită a fiecărei zile. O rugăciune rostită astăzi, o ispită răbdată mâine, o iertare oferită poimâine — astfel, puțin câte puțin, Hristos ia chip în inimă.
Nu întreba cât de departe ai ajuns. Întreabă dacă astăzi ai rămas cu Hristos. Cel care rămâne cu El în fiecare zi va descoperi, la sfârșitul drumului, că Domnul a fost cu el la fiecare pas.
„Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.” (Matei 24:13)
