În viața duhovnicească, cel mai mare eșec nu este căderea, ci refuzul de a te ridica.
Nimeni nu înaintează fără luptă și nimeni nu trece prin această viață fără să cadă, într-un fel sau altul. Cei care ajung la liman nu sunt cei care nu au căzut niciodată, ci cei care, prin pocăință și nădejde, s-au ridicat de fiecare dată și au mers mai departe.
Vrăjmașul încearcă să transforme fiecare cădere într-o deznădejde. Îți șoptește că ai pierdut totul, că nu mai are rost să te rogi și că Dumnezeu S-a depărtat de tine. Dar Dumnezeu este mai aproape de omul care se pocăiește decât de omul care se socotește fără greșeală. Mila Lui este mai mare decât căderea ta.
Nu zăbovi privind înapoi la păcatul pe care l-ai mărturisit și l-ai părăsit. Privește înainte, spre Hristos. Pocăința adevărată nu ține sufletul legat de trecut, ci îl pune din nou pe calea vieții. Fiecare zi este o nouă chemare de a începe din nou.
Dacă astăzi ai căzut, ridică-te astăzi. Dacă ai slăbit, întărește-te astăzi prin rugăciune. Dacă te-ai îndepărtat, întoarce-te astăzi. Dumnezeu nu obosește să primească pe cel care vine la El cu inimă smerită.
„Căci de șapte ori cade cel drept și se ridică.” (Pildele lui Solomon 24:16)
