Lumina lui Dumnezeu nu vine mai întâi ca să schimbe lumea din jurul tău, ci ca să lumineze lumea dinlăuntrul tău.
Omul caută adesea răspunsuri în afară, dar cea dintâi lucrare a harului este să aprindă candela inimii. Când mintea se luminează de adevăr, începe să vadă altfel și oamenii, și încercările, și binecuvântările. Nu împrejurările se schimbă întotdeauna, ci privirea sufletului.
Păcatul întunecă mintea nu numai prin răul pe care îl face, ci și prin minciuna pe care o aduce. Îl face pe om să creadă că poate trăi fără Dumnezeu, că poate afla pace fără pocăință și iubire fără jertfă. Harul risipește această întunecare nu prin silă, ci prin adevăr.
Nu cere doar să se schimbe ceea ce este în jurul tău. Roagă-te ca Dumnezeu să-ți dea o inimă luminată. O inimă luminată va vedea prilej de smerenie acolo unde înainte vedea ofensă, prilej de rugăciune acolo unde înainte vedea numai necaz și prilej de iubire acolo unde înainte vedea numai vrăjmași.
Cel care umblă în lumina lui Hristos nu este lipsit de încercări, dar nu mai rătăcește în întuneric. Lumina Domnului nu îndepărtează întotdeauna drumul greu, ci îl face sigur.
„Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan 8:12)
