Fiecare zi pe care Dumnezeu ți-o dăruiește este o chemare nouă la pocăință, la iubire și la împărtășirea vieții Lui.
Omul se obișnuiește ușor cu darurile și începe să le socotească drept ceva cuvenit. Uită că răsăritul soarelui, răsuflarea, pâinea de pe masă, întâlnirea cu oamenii și însăși puterea de a rosti o rugăciune sunt daruri pe care nu le poate cere ca pe un drept. Totul este milă, iar viața însăși este cel dintâi dar.
Nu lăsa ziua să treacă fără rost. Dumnezeu nu ți-a dăruit-o doar ca să o umpli cu griji și alergare, ci ca să-L cauți în toate. O faptă de bunătate, un cuvânt care mângâie, o rugăciune spusă cu atenție, o ispită răbdată cu smerenie — acestea sunt semințele veșniciei semănate în timpul de astăzi.
Nu trăi nici în povara zilei de ieri, nici în neliniștea celei de mâine. Trecutul este în mila lui Dumnezeu, iar viitorul este în purtarea Lui de grijă. Ție ți-a fost încredințată clipa de acum. În ea poți iubi, te poți pocăi și poți spune „da” chemării lui Hristos.
Primește fiecare dimineață ca pe un început și fiecare seară ca pe o încredințare în mâinile Domnului. Cel care trăiește astfel descoperă că viața nu este alcătuită din zile obișnuite, ci din întâlniri neîncetate cu Dumnezeu.
„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul; să ne bucurăm și să ne veselim în ea.” (Psalmul 117:24 LXX / Psalmul 118:24 MT)
