Răbdarea este iubirea care a învățat să aștepte.
Omul nerăbdător dorește ca totul să se împlinească după timpul său: schimbarea oamenilor, rezolvarea problemelor, vindecarea rănilor și împlinirea rugăciunilor. Dar Dumnezeu lucrează după o măsură pe care mintea omului nu o poate cuprinde. El nu întârzie, ci pregătește.
Răbdarea adevărată nu este o simplă suportare a greutăților, ci încrederea că Dumnezeu este prezent chiar și atunci când nu vezi lucrarea Lui. Este puterea de a rămâne bun când ești nedreptățit, liniștit când ești provocat și credincios când rezultatele întârzie.
Așa cum o sămânță are nevoie de timp ca să rodească, tot astfel sufletul are nevoie de vreme pentru a se curăți și a crește. Dacă smulgi planta pentru că nu a crescut destul de repede, o distrugi. La fel, dacă te judeci fără milă pentru că nu ai ajuns încă acolo unde dorești, împiedici lucrarea harului.
Ai răbdare cu tine, dar nu înceta să lucrezi. Ai răbdare cu aproapele, dar nu înceta să iubești. Ai răbdare cu Dumnezeu, dar nu înceta să te rogi. Cel care așteaptă cu credință va vedea, la vremea potrivită, roade pe care graba nu le poate aduce.
„Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre.” (Luca 21:19)
