Încercarea nu descoperă doar ceea ce ni se întâmplă, ci și ceea ce se află înlăuntrul nostru.
Atunci când viața merge după dorința noastră, este ușor să credem că avem pace și credință. Dar când vin greutățile, se arată temelia pe care este zidită inima. Încercarea poate descoperi răbdare sau cârtire, încredere sau frică, smerenie sau împotrivire.
Dumnezeu nu îngăduie încercările pentru a ne zdrobi, ci pentru a ne curăți. Așa cum focul curăță aurul de amestecurile străine, tot astfel necazurile, primite cu credință, pot desprinde din suflet ceea ce îl împiedică să se apropie de Dumnezeu.
Nu întreba numai: „De ce mi se întâmplă aceasta?”, ci și: „Ce vrea Dumnezeu să lucreze în mine prin aceasta?” Uneori El nu schimbă imediat situația, pentru că mai întâi dorește să schimbe inima care trece prin ea.
Smerenia în încercări înseamnă să recunoști că nu vezi întotdeauna întregul plan al lui Dumnezeu, dar să ai încredere în iubirea Lui. Copilul nu înțelege tot ceea ce face tatăl său, dar știe că este iubit. La fel și sufletul care se încredințează Domnului.
Nu lăsa necazul să-ți fure credința. Poate că astăzi nu vezi rodul, dar Dumnezeu lucrează în adânc. Ceea ce pare o povară poate deveni, prin har, o scară către o apropiere mai mare de El.
„Căci scurta și ușoara noastră suferință de acum ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veșnică.” (2 Corinteni 4:17)
