Română
Nu orice tăcere este virtute, dar orice virtute crește în tăcere.
Pomul nu face zgomot când își afundă rădăcinile în pământ. Tot astfel, sufletul nu se întărește prin multe cuvinte, ci prin lucrarea ascunsă a inimii. Dumnezeu vorbește adesea acolo unde omul încetează să se îndreptățească, să se plângă și să-și împrăștie mintea.
Cel ce iubește tăcerea nu fuge de oameni, ci de risipire. El nu tace fiindcă nu are ce spune, ci fiindcă dorește să păstreze înlăuntru prezența lui Dumnezeu. Sunt cuvinte care luminează și cuvinte care întunecă; dar tăcerea păzită cu rugăciune luminează mai mult decât multe cuvinte înțelepte.
Dacă înveți să taci înaintea oamenilor, vei începe să auzi șoapta conștiinței. Iar dacă vei tăcea înaintea lui Dumnezeu, vei auzi glasul harului.
Nu căuta să umpli fiecare clipă cu vorbe. Lasă inimii răgaz să-L întâlnească pe Cel ce locuiește în adâncul ei.
„Întru întoarcere și liniște veți fi mântuiți; în odihnă și încredere va fi tăria voastră.” (Isaia 30:15)
English
Not every silence is a virtue, yet every virtue grows in silence.
A tree makes no noise as it sinks its roots into the earth. Likewise, the soul is not strengthened by many words, but by the hidden work of the heart. God often speaks where a person ceases to justify himself, to complain, and to scatter his mind.
The one who loves silence does not flee from people but from distraction. He is silent not because he has nothing to say, but because he desires to preserve within himself the presence of God. There are words that bring light and words that bring darkness; yet silence guarded by prayer enlightens more than many wise speeches.
If you learn to be silent before people, you will begin to hear the whisper of your conscience. And if you become silent before God, you will hear the voice of grace.
Do not seek to fill every moment with words. Leave room for your heart to encounter the One who dwells in its depths.
“In returning and rest you shall be saved; in quietness and trust shall be your strength.” (Isaiah 30:15)
