Română
Smerenia nu înseamnă să te socotești fără valoare, ci să te vezi înaintea lui Dumnezeu așa cum ești.
Cel mândru caută mereu să fie văzut, lăudat și îndreptățit. Cel smerit nu se preocupă de chipul pe care îl are înaintea oamenilor, ci de starea inimii sale înaintea lui Dumnezeu. El știe că orice bine vine de la Domnul, iar fără har nu poate face nimic cu adevărat bun.
Smerenia nu vorbește mult despre sine. Ea nu se apără cu înverșunare când este nedreptățită și nici nu se înalță când este lăudată. Ea rămâne liniștită, fiindcă își pune nădejdea în Dumnezeu, nu în judecata oamenilor.
Acolo unde intră smerenia, pacea începe să înflorească. Certurile se împuținează, mânia slăbește, iar iubirea își găsește locul. Smerenia nu micșorează omul; îl așază în adevăr. Și numai în adevăr poate lucra deplin harul lui Dumnezeu.
Nu căuta să pari mare. Caută să fii credincios în cele mici, iar Dumnezeu va zidi în taină omul lăuntric.
„Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har.” (Iacov 4:6)
English
Humility does not mean considering yourself worthless; it means seeing yourself before God as you truly are.
The proud person constantly seeks to be noticed, praised, and justified. The humble person is not preoccupied with how he appears before others, but with the condition of his heart before God. He knows that every good thing comes from the Lord, and that without grace he can do nothing truly good.
Humility does not speak much about itself. It does not fiercely defend itself when treated unjustly, nor does it exalt itself when praised. It remains at peace because its hope rests in God, not in the judgment of people.
Where humility enters, peace begins to blossom. Quarrels diminish, anger weakens, and love finds room to grow. Humility does not diminish a person; it places him in the truth. And only in the truth can the grace of God work fully.
Do not seek to appear great. Seek instead to be faithful in small things, and God will quietly build the inner man.
“God opposes the proud but gives grace to the humble.” (James 4:6)
