Omul lăuntric începe să se schimbe atunci când încetează să-L caute pe Dumnezeu doar în anumite ceasuri și începe să trăiască înaintea Lui în fiecare clipă.
Nu există loc în care Dumnezeu să nu fie prezent. El este cu tine în biserică și pe drum, în liniștea chiliei și în zgomotul cetății, în vremea rugăciunii și în vremea lucrului. Ceea ce lipsește adesea nu este prezența Lui, ci aducerea aminte a inimii.
Deprinde-te să întorci mintea către Dumnezeu de multe ori în timpul zilei. Nu sunt întotdeauna necesare cuvinte multe. Uneori este de ajuns un suspin, o scurtă rugăciune, o privire lăuntrică plină de credință sau o mulțumire tăcută. Astfel, inima învață să rămână aproape de Izvor chiar și atunci când mâinile sunt ocupate.
Cel ce Își amintește des de Dumnezeu începe să uite de sine. Grijile își pierd din putere, mânia se stinge mai repede, iar bucuriile nu mai nasc mândrie. Prezența lui Dumnezeu devine măsura tuturor lucrurilor.
Nu aștepta un timp mai potrivit pentru a fi cu Dumnezeu. El te așteaptă chiar în clipa aceasta. Fă din fiecare respirație o aducere aminte că viața ta este purtată neîncetat în mâinile Lui.
„În El trăim și ne mișcăm și suntem.” (Faptele Apostolilor 17:28)
