Pacea nu vine atunci când Dumnezeu împlinește voia noastră, ci atunci când inima învață să o îmbrățișeze pe a Lui.
Omul face multe planuri și devine descurajat când acestea nu se împlinesc. Totuși, Dumnezeu vede ceea ce noi nu putem. El cunoaște sfârșitul de la început, percepe pericole ascunse și pregătește binele nostru prin căi pe care mintea omenească nu le poate înțelege pe deplin.
A îmbrățișa voia lui Dumnezeu nu înseamnă a renunța la rugăciune sau a abandona dorințile bune. Înseamnă să spui, după ce ai făcut tot ce ține de tine: „Doamne, dacă aceasta mă apropie de Tine, facă-se voia Ta.” Într-o astfel de predare nu există înfrângere, ci adevărata libertate a inimii.
De multe ori Dumnezeu închide o ușă ca să ne protejeze de ceea ce nu putem vedea, și deschide alta atunci când sufletul este pregătit să treacă prin ea. Cel care se încrede în providența Lui încetează să mai murmure și începe să mulțumească chiar înainte de a înțelege.
Nu-L ruga pe Dumnezeu să binecuvânteze toate planurile tale. Roagă-L să-ți dea puterea de a îmbrățișa planul Lui. Atunci vei descoperi că voia lui Dumnezeu nu este o povară, ci calea sigură către pace.
„Facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ.” (Matei 6:10)
