What are your strategies for SEO?
I read today’s prompt and smiled. Strategies for SEO? I keep a desert, not a shop window.
Tell me, reader: who are you writing for? God or Google? Words arranged for an algorithm are like a table laid for guests: it gleams, but it isn’t the house’s own.
Whoever writes for search stays searched for, but never found. You can climb to the first page of results and still sit in the last row of the heart.
The Desert Fathers had no keywords. They had a cell, a prayer, and patience. And people came, not because someone found them, but because someone was there.
If I have a strategy, it is this: write truly, write little, and let the heart be my only search engine. Whoever is thirsty finds the spring without a map.
And if no one comes, the desert stays a desert, but I stay a human being. That is no small thing.
A brother asked an elder of the desert:
„Father, I write and no one reads me. What should I do?”
The elder answered:
„Do not be ashamed that no one finds you; be ashamed if you wrote in order to be found.”
The brother fell silent, returned to his cell, and found there what he had not been seeking.
Am citit întrebarea de azi și am zâmbit. Strategii pentru SEO? Eu am o pustie, nu o vitrină.
Spune-mi, cititorule: cui îi scrii? Lui Dumnezeu sau lui Google? Căci cuvântul aranjat după algoritm e ca masa întinsă pentru oaspeți: strălucește, dar nu e a casei.
Cine scrie pentru căutări rămâne căutat, dar nu găsit. Poți urca pe prima pagină de rezultate și să rămâi, totuși, în ultimul rând al inimii.
Părinții pustiei nu au avut cuvinte-cheie. Au avut o chilie, o rugăciune și răbdare. Și oamenii au venit, nu pentru că i-a găsit cineva, ci pentru că cineva era acolo.
Dacă am o strategie, e aceasta: să scriu adevărat, să scriu puțin și să las inima să fie singurul meu motor de căutare. Cui îi e sete, găsește izvorul și fără hartă.
Iar dacă nu vine nimeni, pustia rămâne pustie, dar eu rămân om. Și nu e puțin lucru.
Un frate l-a întrebat pe un bătrân din pustie:
„Părinte, scriu și nu mă citește nimeni. Ce să fac?”
Bătrânul i-a răspuns:
„Nu te rușina că nu te găsește nimeni; rușinează-te dacă ai scris ca să fii găsit.”
Fratele a tăcut, s-a întors în chilie și a aflat acolo ce nu căutase.
